Consfătuire rebusistă la Hîrja, pe Valea Oituzului

Grupul de rebusisti participanti
la consfatuire

■ trei din membri cercului de rebus „Edip-Mihai Creţu“ Roman au participat la o consfătuire rebusistă, care a avut loc, sîmbătă şi duminică, pe Valea Oituzului, la Piştoaia-Hîrja ■ acţiunea a avut loc la invitaţia şi în casa de vacanţă a profesorului pensionar Serghei Coloşenco, un prolific rebusist, care a împlinit, în week-endul trecut, 55 de ani de la publicarea primei probleme de enigmistică ■ s-au desfăşurat concursuri de dezlegări şi de definire a unor careuri de rebus, încrucişate special pentru acest eveniment ■ Serghei Coloşenco, împreună cu soţia acestuia, au făcut nenumărate surprize oaspeţilor ■

Serghei Coloşenco

Prolificul rebusist din Bîrlad, profesorul pensionar Serghei Coloşenco a aniversat în acest weekend 55 de ani de la publicarea primei probleme de enigmistică. La această aniversare au fost invitaţi să sărbătorească în Casa Mare a Rebusiştilor, aşa cum şi-a numit casa de vacanţă de pe Valea Oituzului, localitatea Hîrja, membrii Cercurilor rebusiste „Alb şi Negru“ din Bîrlad şi „Edip-Mihai Creţu“ Roman. Romaşcanii, încă în reorganizare de doi ani de cînd preşedintele cercului Mihai Creţu a fost chemat să facă careuri şi enigmistică printre îngeri, nu au putut forma o echipă puternică, de talia celei de la Bîrlad, însă dorinţa de a reînnoda prezenţele la diferite, avînd în centrul atenţiei rebusul, a fost mai mare şi a răspuns chemării lui Serghei Coloşenco cu trei dintre membrii cercului „Edip-Mihai Creţu“: Nelu Dumbravă, Dorel Munteanu şi semnatarul acestor rînduri. Experienţa trăită a fost una deosebită pentru cei trei romaşcani, care ieşiţi din banalul cotidian s-au trezit pe Valea Oituzului la Hîrja-Piştoaia, într-un cadru natural deosebit, în casa de vară a rebusistului bîrlădean care s-a întrecut în a fi un amfitrion deosebit şi a reuşit cu prisosinţă.

In timpul concursului

La succesul acestei frumoase acţiuni a contribuit din plin şi soţia lui Serghei, Măndiţa, tot pensionară, care s-a străduit să-i răsfeţe pe oaspeţi cu tot ce este mai bun. Şi a reuşit din plin. Meniul a fost unul peste puterile celor prezenţi, pornind de la sosire şi primirea călduroasă, cu „grade multe“, cu tradiţionala pîine rumenită în cuptor, cu pîine şi sare. Apoi, sîmbătă şi duminică, bucatele au fost alese, nelipsind mămăliga, mujdeiul de usturoi, borşul de berbecuţ, dres cu smîntînă, alături de un buchet de ardei iuţi, aşezat într-o cană de lut. A mai fost drob de miel, purceluş de lapte la proţap, caş de oaie, caşcaval, pîrjoluţe, gogoşi, plăcinte, toate stropite cu o ţuică de prună, trasă de două ori şi cu vin roşu şi alb, conform preferinţelor oaspeţilor. Surprize au fost pentru toţi rebusiştii, pornind de la urarea: „Ghini aţ venit!“ şi pînă la cărţile de vizită, realizate în stil rebusist, pentru fiecare participant. Consfătuirea din curtea lui Serghei Coloşenco, aflată la a ll-a ediţie, a fost un prilej pentru rebusişti de a-şi măsura forţele la dezlegare rapidă şi la definit cîteva careuri, pregătite special pentru acest prilej.

"Cartile de vizita" ale
rebusistilor barladeni

Cazarea a fost una excelentă, la o pensiune din vecinătate, numită „Margareta“, unde somnul rebusiştilor a fost tulburat doar de discoteca unor bucureşteni, care au ţinut-o pînă la patru dimineaţa, cu un recital perpetuu de muzică „house“. Din partea cercului bîrlădean „Alb şi Negru“ au mai participat, în afara lui Serghei Coloşenco: Ionel Şerban, Costică Ispir, Dorin Prodan, Lucian Stăncescu, Costel Filiuţă, Liviu Borş, Marcel Fichiu (dezlegător şi acordeonist remarcabil), Ciprian Oglan (din Oneşti, dar e plecat de mulţi ani la Toulouse). Au mai fost de faţă şi prieteni şi rude de ale lui Serghei Coloşenco, Ioan Ichim şi Florian Pricop prieteni de familie care l-au ajutat la buna desfăşurăre a întîlnirii, precum şi Mircea Coloşenco, fratele, care a fost cu ani în urmă consilier la Ministerul Culturii. Prezenţa rebusiştilor romaşcani nu ar fi fost posibilă la acest eveniment fără sprijinul necondiţionat al omului de afaceri şi consilierului local Petrică Căpraru.

Cateva imagini reprezentative:

Enigmistica: Buletin Informativ

Enigmistica: Rebusistul suparat

Problema realizata de Oprea Eftimie, presedintele Asociatiei Rebusistilor din Romania

Sudoku nr. 1 (nivel avansat)

Apasati pe imaginea de mai sus pentru a dezlega problema.

Enigmistica: Fara precizie

Enigmistica: Iarna in Ceahlau

„N-o şti nimeni că m-am dus!“

Mihai Creţu

■ mîine, 6 septembrie, se împlinesc doi ani de cînd a plecat dintre noi cel care a fost OMUL Mihai Creţu ■ a lăsat în urmă, printre altele, şi un cerc de rebus, muribund, care încearcă încă, şi nu reuşeşte, să-şi recapete identitatea ■ 

      Ziua de 6 septembrie va fi totdeauna o dată tristă pentru mulţi din cei care l-au cunoscut şi îl pomenesc pe Mihai Creţu, unul din oamenii nepereche ai Romanului, cel care a iubit viaţa, natura şi omul, în aceeaşi măsură, şi a făcut totul să se afle în simbioză cu toate aceste daruri date de la Dumnezeu. Şi Dumnezeu nu are cum să nu-l iubească pe Mihai! 

      Mîine, cînd se împlinesc doi ani, de regrete şi suspine din partea familiei, dar şi a rebusiştilor care nu reuşesc încă să se adune şi să ducă pe mai departe munca în rebus a neobositului Mihai, preşedintele unui cerc ce nu ar fi existat şi nu ar fi performat fără acesta. Aş fi vrut să scriu mai multe despre OMUL Mihai dar prin minte îmi trece, ca un leit-motiv acel vers dintr-un cîntec drag al acestuia, aparţinînd lui Doru Stănculescu (Hai, hai, haidi, hai): „N-o şti nimeni că m-am dus!“. În aceste momente de tristă amintire mai potrivite sînt cuvintele rebusistului Nelu Dumbravă, cel care a reuşit, cu trudă şi lacrimi de durere să scrie un prim volum de amintiri dedicat lui Mihai Creţu şi apărut în 2011. Nelu are în lucru şi un al doilea volum, mult mai edificator în privinţa altruismului celui care a plecat într-o zi de luni, însorită, de septembrie, dovadă cît de mult i-a plăcut viaţa. Autorul spunea în prefaţă: „Un prieten care pleacă te lasă să zbori cu o singură aripă. Şi de la primele fîlfîiri ale aripii supravieţuitoare îţi dai seama că cel ce-ţi era a doua aripă te sprijinea să nu cazi, îţi arăta culoarul de zbor şi orizonturile, te ajuta să-ţi depăşeşti limitele, te ridica dacă te prăbuşeai, îţi smulgea un surîs cînd îţi ploua în suflet, îţi făcea din deget dacă întreceai măsura şi îţi făcea cu ochiul, complice, cînd ceilalţi nu trebuiau să înţeleagă taina. Un prieten care pleacă e ca o fîntînă care seacă. De la primele ridicări ale ciuturii din adîncuri îţi dai seama că apa nu-ţi va mai potoli setea, că arsura din piept îţi va străpunge inima, că umbra răcoroasă a salcîmului de lîngă fîntînă îţi va da frisoane, că lemnul cumpenei se va frînge curînd. Un prieten care pleacă îţi sfîşie timpul. De la primele bătăi ale ceasului de după plecare, Zeul Cronos sfărîmă timpul, îl desface în rotiţe şi roticele dinţate, în arcuri fine şi clame, în şuruburi mici şi piuliţe abia vizibile cu ochiul liber, iar cifrele care indicau orele îşi iau zborul ca roiurile de fluturi albi, de fluturi negri… Un prieten care pleacă te apropie de puntea pe care vei trece şi tu cîndva, îţi netezeşte cărarea, îţi aprinde florile de pe margine. A vorbi despre un prieten care a plecat e ca şi cum ai spune că ţi-e sete sau că ţi-e foame. A vorbi despre un prieten care a plecat e ca şi cum ai avea o boală incurabilă şi niciun medic de pe planetă nu ar şti ce tratament să-ţi prescrie. A vorbi despre un prieten plecat e ca şi cum nu ai şti să articulezi cuvintele, să-ţi exprimi simţămintele...“

Enigmistica: Agricola cu neadevar

Enigmistica: American potent

Enigmistica: Venit in criza